La Grandiflora

La Grandiflora

La Grandiflora este o nuvelă scrisă de Gib I. Mihăescu, pe care ACT și Politon o oferă în varianta audio download (MP3 arhivat). Aceasta a fost publicată în 1928 în volumul de nuvele „Grandiflora”. Cartea audio este în lectura actorului Cosmin Șofron.

Citiți un scurt fragment din nuvelă:

„În «grădină», adică în petecul de fâneață tunsă, cu trei pruni, din dosul cârciumei în chip de pavilion, prietinii sărbătoresc întoarcerea lui Manaru de la țară.

«Țara» asta nu-i departe; nici măcar cinci kilometri nu-s până acolo, socotind din mijlocul orășelului. Totuși pentru că drumul urcă și coboară Dealul Oltului, se ridică iar pe Dealul Marcului și se lasă ca să se suie din nou până la jumătate coasta pe Dealul Verdii, distanța ce se pierde astfel în văi și în podgorii pare vrednică de respect, mai ales pentru orășenii care n-au vie. Iar viile din Dealul Verdii sunt întrevăzute de toți printr-un înveliș de mister. Acolo, departe, ele toate trebuiesc să fie mari și să dea un rod fără pereche.

Manaru a sosit pe seară și fără nevastă. Și-a schimbat hainele, apoi a aruncat o privire neliniștită în cuprinsul odăilor, de unde vagi luciri de obiecte îi rânjeau sarcastic prin întuneric, și a plecat să ia masa în oraș — «Soția mea a rămas la vie; știți, acuma strugurii dau în copt și nu poți avea încredere în nimeni… iar vierii sunt niște hoți!»

În grădina domnului Alexandru Cocoșel, la «Grandiflora», e deci sărbătoare mare. Paharele se ciocnesc des și cuțitele pătrund tăioase în mușchiulețele cu sânge, fumegând pe talere de lemn.”

Gheorghe Ion Mihăescu s-a născut pe 23 aprilie 1894, la Drăgășani. A urmat școala primară în orașul natal, iar în 1905 devenea elev al Liceului „Carol I” din Craiova. În 1919 s-a angajat la redacția revistei „Luceafărul”, condusă de Octavian C. Tăslăuanu. Pe 15 februarie, același an, debutează în „Luceafărul” cu nuvela „Linia întâi”. În aceeași revistă, a publicat alte schițe și nuvele, precum: „În tren” sau „Figurina”. În 1924, publică în revista „Gândirea”, versiunea finală a nuvelei „Vedenia”, care va face parte din volumul de nuvele ce poartă același nume și care a fost publicat 5 ani mai târziu. Primul său roman, „Brațul Andromedei”, apare în anul 1930. Colaborează la ziarul „Curentul” și publică în continuare în „Vremea”, „Viața românească”, „Boabe de grâu”, „Gândirea” și „Adevărul literar și artistic”. Se stinge din viață pe 19 octombrie 1935, lăsând în urmă o operă ce conține romane, nuvele, povestiri și dramaturgie.