Manualul recoltei de iarnă: Producția de legume pe tot parcursul anului cu ajutorul tehnicilor profund organice și a serelor neîncălzite

Manualul recoltei de iarnă: Producția de legume pe tot parcursul anului cu ajutorul tehnicilor profund organice și a serelor neîncălzite/ The Winter Harvest Handbook: Year Round Vegetable Production Using Deep-Organic Techniques and Unheated Greenhouses de Eliot Coleman este o carte utilă pentru toți agricultorii care vor să extindă sezonul agricol pe  tot parcursul anului și să obțină profit și legume proaspete fără cheltuieli prea mari. Această carte vorbește despre culturile, uneltele, calendarele de plantare și tehnicile pe care autorul le folosește pentru a gestiona activitatea  agricolă pe durata a patru sezoane. Volumul completează și actualizează informațiile despre recolta de iarnă din The New Organic Grower (Noul cultivator organic), o carte care va apărea în curând la Editura ap!.

Eliot Coleman este un fermier american, director de proiecte de cercetare agricolă, profesor și lector pe teme de agricultură organică, cu o experiență de aproape 40 de ani în agricultura organică și cu un cuvânt greu de spus atât în  ceea ce privește cultura legumelor de câmp și a legumelor de seră, cât și în ceea ce privește pășunatul rotațional al bovinelor și ovinelor și creșterea liberă a păsărilor de curte.  

Eliot Coleman scrie pe tema agriculturii organice încă din anul 1975, fiind autorul volumelor „Noul grădinărit organic„ și „Four-Season Harvest” (Recolta în patru sezoane). De asemenea, a scris prefața lucrării Preserving Food Without  Freezing or Canning (Conservarea alimentelor fără congelare și fără conservanți), scrisă de grădinarii și fermierii de la Terre Vivante. Timp de doi ani a fost director executiv al Federației Internaționale a Mișcărilor pentru  Agricultură Organică și a fost consilier al Departamentului pentru Agricultură al SUA în perioada 1978-1980.

A organizat vizite de studiu la ferme organice, grădini comerciale, livezi și vii în Europa și a combinat cu succes ideile europene cu ale sale, pentru a dezvolta și populariza un sistem complet de unelte și tehnici pentru cultivatorii  de legume organice. A vorbit despre experiența sa în prelegeri și studii scrise și a fost consilier în domeniul uneltelor pentru mai multe companii. La ora actuală este consilier și concepe unelte pentru Johnny’s Selected Seeds.

Împreună cu soția sa, Barbara Damrosch, administrează o fermă comercială funcțională pe tot parcursul anului în Harborside, Maine (Statele Unite).

„Manualul recoltei de iarnă” te va convinge de faptul că frigul și zilele scurte de iarnă nu reprezintă motive suficient de întemeiate pentru a nu cultiva legume proaspete. Asta deoarece nu toate culturile de legume au nevoie de  temperaturi asemănătoare celor de vară pentru a se dezvolta cel mai bine. Oricât de neplăcute ar fi temperaturile reci pentru culturile din sezonul cald, cum sunt roșiile, nu la fel stau lucrurile în cazul unor legume precum spanacul,  lăptuca, fetica  și grăsița de iarnă, care preferă să crească în timpul sezoanelor răcoroase. Nu doar că multe dintre ele tolerează condițiile de vreme rece și chiar temperaturile care coboară sub nivelul înghețului, ci chiar se dezvoltă  și devin mai dulci, mai fragede și mai aromate.

Mai mult decât atât, legumele rezistente la frig sunt mult mai rezistente decât și-ar putea imagina producătorii și, multe dintre ele pot supraviețui cu ușurință la temperaturi de până la –12˚C sau chiar mai mici, câtă vreme nu sunt  expuse la stresul suplimentar al condițiilor din aer liber. În plus, acoperitorile duble sporesc umiditatea relativă din zona protejată, ceea ce oferă o protecție suplimentară față de pagubele produse de îngheț. Modificările climatice  obținute prin combinarea foliilor interioare și exterioare din serele reci reprezintă fundamentul tehnic al conceptului de recoltă de iarnă cu un nivel redus de consum.

Plantarea culturilor de iarnă începe la 1 august, dată care marchează începutul a ceea ce autorul numește „a doua primăvară”. Autorul ne explică astfel de ce succesul menținerii unei continuități a culturilor pentru recoltarea pe tot  parcursul iernii depinde de înțelegerea efectului pe care îl are scăderea duratei zilei și a temperaturilor asupra creșterii perioadei dintre însămânțare și recoltare. Observăm astfel că alegerea unor perioade de însămânțare exacte  pentru plantarea de toamnă este mult mai importantă decât pentru plantarea de primăvară.

Serele și tunelurile joase vor proteja culturile de toamnă pe măsură ce se apropie iarna. 

Vom vedea așadar pe parcursul acestei cărți cum putem folosi serele reci, la fel de bune ca și mai vechile și mai costisitoarele solare, pentru a obține recolte de iarnă. Serile reci nu au un sistem de încălzire, nici balast de apă sau  de nisip, cu pompe sau ventilatoare, ca într-un mediu în care se stochează căldura, și nici izolație îngropată în perimetrul respectiv. Așadar, în ciuda faptului că necesită foarte puține resurse, ele sunt foarte eficiente.

Însă pentru a citi cu ușurință cartea și a înțelege exact despre ce este vorba în fiecare secțiune, este necesar să definim mai întâi termenii de „seră rece” și „seră răcoroasă” pe care îi vom întâlni pe tot parcursul cărții:

Sera rece  - descrie o seră care nu este încălzită (deși poate să dețină un încălzitor pentru culturile de vreme caldă, cum sunt tomatele, atunci când veți dori să le obțineți mai devreme) și care presupune o temperatură minimă de 0°C.

Sera răcoroasă - descrie o seră în care este menținută o temperatură minimă chiar deasupra pragului de îngheț. Temperatura ei minimă este de 7°C.

Cele trei componente ale recoltei de iarnă sunt:

1. Legumele rezistente la frig: spanac, mangold, morcov, ceapă verde, salată mache, claytonia, minutina și rucola (lista completă o vei afla în acest capitol). Aceste legume tolerează temperaturile reci, fiind adesea cultivate în aer  liber pe toată durata anului în zonele cu ierni blânde. Majoritatea necesită mult mai puțină lumină decât culturile din sezonul cald.

2. Plantarea succesivă: se referă la însămânțarea legumelor de mai multe ori în timpul unui sezon pentru a obține tot timpul o recoltă.

3. Cultivarea protejată: se referă la folosirea serelor neîncălzite ca substitut al păturii de zăpadă de care ar beneficia în mod normal în aer liber.

De un real ajutor în obținerea unor recolte bogate de iarnă sunt serele mobile, care pot fi folosite cu succes atât iarna, cât și vara. 

În continuare, autorul ne invită să ne inspirăm din sistemul de grădinărit parizian (la culture maraîchère / grădinăritul comercial) din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a fost rezultatul unor ani întregi de încercări și  experimente, timp în care acesta s-a îmbunătățit constant și care a însemnat producerea de legume proaspete, locale, pe toată durata anului, din exploatații la scară redusă, eficiente din punct de vedere al spațiului.

Modelul parizian este demn de urmat pentru că parizienii reușeau să asigure necesarul de legume pentru toată capitala Franței și împrejurimi, cultivând doar o suprafață mică de teren. Deși tehnicile lor de cultivare intensivă sunt greu  de imaginat chiar și pentru cultivatorii moderni, ele erau foarte eficiente, și nu întâmplător Marea Britanie a împrumutat sistemul de grădinărit franțuzesc care s-a evidențiat prin: amplasament, sustenabilitate, calitate și  productivitate. 

În capitolul „Calendarul anual” autorul ne convinge de faptul că se poate trăi foarte bine practicând agricultura numai în „celelalte opt luni”, adică vânzând legume de la 1 octombrie până la 31 mai. Autorul a reușit să trăiască astfel  în primii șase ani în care a practicat agricultura, în condițiile în care varietatea de legume obținute era destul de mare. Astfel, culturile sale din serele reci includeau: salată baby, morcovi, spanac, salată mache, praz, ceapă verde,  varză chinezească și alte verdețuri asiatice, ridichi, napi, frunze de napi, mangold, năsturel, pătrunjel și rucola. 

În depozite, autorul avea ceapă, usturoi, hașmă, dovlecel de iarnă, rădăcină de țelină, rădăcină de pătrunjel, scorzonera  și sfeclă. Primăvara, serele reci și cele răcoroase livrau culturi timpurii de rucola, morcovi, sfeclă baby,  cartofi noi, broccoli, fenicul, varză kale, salată, napi și ceapă de iarnă.

Ulterior, încercând să eficientizeze procesul, autorul a transformat spanacul de iarnă în principala lui cultură verde din sezonul rece. Iar motivele pentru care a făcut acest lucru, enunțate aici, te vor convinge probabil și pe tine să  faci la fel. 

Și pentru că rotația culturilor este una dintre principalele metode folosite în agricultura organică pentru menținerea unui sol fertil și afânat, autorul ne oferă un exemplu de rotație a culturilor care funcționează foarte bine în serele  lui și în care una dintre culturi este spanacul.

Lumina soarelui este foarte importantă atunci când vine vorba de culturile de iarnă, mai ales în condițiile în care ea începe să scadă simțitor începând cu luna noiembrie. De aceea, susține autorul, trebuie să acordăm o importanță  deosebită sincronizării perioadelor de plantare pentru culturile de toamnă și iarnă și să folosim inteligent razele soarelui. 

Astfel, în capitolul intitulat „Lumina soarelui” vom găsi un instrument foarte util care ne va ajuta să plantăm plantele cu o precizie atât de mare încât să le putem recolta exact în perioadele în care vom avea nevoie de ele. Așadar, vom  afla de aici când trebuie să plantăm o cultură care are nevoie de 40 de zile ca să se maturizeze pentru a putea fi recoltată fie la 1 septembrie, fie la 1 iunie. Aceeași cultură are nevoie de 80 de zile de la însămânțare până la  maturizare pentru recoltarea de la mijlocul iernii într-o seră răcoroasă și de 120 de zile într-o seră rece. 

Calendarul datelor exacte de plantare ale mai multor culturi, în sere reci, respectiv răcoroase vă va fi de un real folos pentru planificarea culturilor de iarnă.

Capitolul Sera „rece” este o lecție foarte utilă pentru toți cultivatorii de legume care erau tentați să creadă până acum că serele reprezintă doar o metodă de a crește  culturi iubitoare de căldură pe parcursul iernii, când, de fapt, nu  este deloc așa. Cultivatorii de legume în sere, au învățat, așa cum spunea Buckminster Fuller la un moment dat, să folosească forțele naturii în loc să se lupte cu ele. Așadar, ei folosesc frigul pentru a crește legumele cărora le place  frigul. Iar numărul acestora nu este deloc mic. Există aproximativ treizeci de legume rezistente la frig.

Și pentru că chiar și în serele reci legumele trebuie protejate cât de cât de frig, autorul descrie aici pe larg o serie de astfel de metode care implică folosirea unor acoperitoare exterioare, a acoperitoarelor duble sau a unei folii  interioare. 

Însă, indiferent de metoda de protecție pe care veți alege să o folosiți, trebuie să țineți cont de faptul că, este mult mai dăunător pentru aceste recolte de iarnă să fie prea cald decât prea frig.

Serele „răcoroase” sunt o variantă pentru cultivarea plantelor în mijlocul iernii, la un alt nivel față de serele reci. Ele sunt încălzite la nivelul temperaturilor din luna mai, astfel că sunt ideale pentru culturi de roșii și  castraveți, dar și pentru culturi de nap, ridichi, andive „Bianca Riccia” și rucola. În acest capitol autorul ne explică care sunt cele mai convenabile variante de încălzire pentru acest tip de sere, începând de la încălzitoarele de seră  standard pe bază de propan, la cazanele pe lemne, boilerele pe lemne sau unele sisteme mai ingenioase de încălzire pe bază de ulei de gătit uzat.

Capitolul „Culturi de iarnă” aduce în prim-plan cele mai pretabile culturi pentru perioada de iarnă în serele reci. Este vorba mai exact despre diferite tipuri de salată rezistente la frig precum: salata roșie, salata verde, rucola cu  frunze late, rucola sylvetta, andive, mangold cu tulpina îngustă, claytonia, minutina, spanac, salată mache, năsturel, morcovi, praz, ridichi, ceapă galbenă și ceapă verde, sfeclă, cartofi și napi. În această secțiune autorul ne va  îndruma pas cu pas cum să îngrijim aceste culturi astfel încât să obținem recolte cât mai bune, dezvăluindu-ne totodată în ce condiții se dezvoltă cel mai bine aceste plante în serele reci.

Serele calde se dovedesc a fi foarte eficiente atunci când dorim să obținem culturi de vreme caldă gata de vânzare mult înaintea recoltei obișnuite de vară. Autorul ne arată în capitolul intitulat „Cultura de vară” care sunt cele mai  rentabile culturi de crescut în sere încălzite (roșiile, ardeii, vinetele și castraveții) și cum trebuie să fie îngrijite ele atunci când încă e rece afară pentru a obține un randament maxim. 

Tot aici aflăm și cum să obținem beneficii maxime din sere pe timpul verii.

Autorul ne ghidează astfel pas cu pas cum să plantăm roșiile, cum să le transplantăm în sere, cum să folosim folia de plastic transparent pentru a capta căldura solară direct în sol, cum să alegem cel mai bun moment pentru a transplanta  în seră răsadurile de ardei și vinete, și cum să ne bucurăm de un start rapid al răsadurilor timpurii în aer liber.

„Designul serei” ne oferă toate detaliile de care avem nevoie pentru a ne construi propria seră. Astfel, de aici vom afla: care sunt dimensiunile ideale pentru o seră; câteva tehnici de mutare a serelor; tehnici de ventilare specifice  pentru serele glisante și serele pe roți, dar și câteva exemple de rotații în sere cu două, trei sau patru parcele, cu sugestii privind culturile potrivite. 

Capitolul „Recoltarea intensivă pe tot parcursul anului” ne va arăta cum ne putem bucura de o productivitate crescută pe tot parcursul anului datorită bucății de pământ pe care o deținem. Tot aici vom afla ce sunt tunelurile Quick Hoops,  care sunt avantajele lor și de ce ar trebui să le folosim pentru a obține culturi bogate de ceapă, ceapă verde, spanac și lăptucă.

Capitolul „Pregătirea solului” ne arată cum să pregătim și să păstrăm în cele mai bune condiții pământul din sere. Vom afla astfel cum putem transforma un pământ foarte acid într-unul mai alcalin, ce minerale putem folosi pentru a  fertiliza pământul din sere, dar și ce instrumente agricole nepoluante se pot folosi pentru pregătirea pământului din seră pentru o nouă cultură sau pentru afânarea acestuia. Tot aici autorul vorbește despre cum se prepară și se  folosește corect compostul înainte de semănarea unei noi culturi, dar și despre cum putem curăța paturile germinative de resturile fostelor culturi.

În capitolul „Semănarea” autorul recomandă folosirea semănătoarei de precizie pe solurile bine pregătite. Vom afla de aici cum să facem setările ideale, cum să manevrăm și cum să realizăm semănarea la șase rânduri.

Din capitolul „Controlul buruienilor” aflăm o serie de modalități naturale de combatere a buruienilor care nu dăunează câtuși de puțin solului. Autorul ne arată aici cum putem scăpa de buruienile nefolositoare prin: ardere, prășit, sau  cu ajutorul sapei coliniare sau a plivitorului din sârmă.

Secțiunea „Recoltarea de iarnă” ne oferă un posibil plan de recoltare din serele reci și răcoroase, dar și o serie de sfaturi utile de urmat pentru momentul în care vom începe recoltarea legumelor în sezonul rece.

Capitolul „Marketing și economie” ne va convinge că recoltele aspectuoase și prezentarea lor profesionistă sunt secretele care ne ajută să vindem tot ce cultivăm. Autorul ne oferă în acest sens sfaturi în legătură cu ambalarea,  stabilirea prețurilor și modalitățile prin care putem realiza profit din această activitate.

Din capitolul „Dăunători” vom afla cum putem scăpa de șobolanii atât de dăunători culturilor din grădini, iar din cel referitor la insecte și boli vom afla că nu insectele și bolile sunt problema, ele fiind mai degrabă simptomele.  Prezența lor este un semn exterior vizibil, care arată că ceva nu este în regulă cu plantele. De obicei este vorba de diferite deficiențe în materie de minerale, de aceea, pentru a scăpa de boli și insecte trebuie să învățăm care sunt  condițiile solului care favorizează creșterea optimă și să încercăm să le obținem.

Secțiunea „Unelte pentru microfermă” ne îndrumă să găsim unelte bune, să le modificăm pe cele existente sau să inventăm altele, pentru că, după părerea autorului trebuie să inventăm noi înșine viitorul agriculturii la scară mică, așa  încât cu toții să devenim și mai eficienți.
 

Capitolul „Insecte și boli” ne dezvăluie filosofia lipsită de agresivitate a autorului cu privire la insectele dăunătoare și bolile plantelor. Astfel, el este de părere că insectele și bolile nu sunt adevărata problemă, acestea fiind mai  degrabă simptomele faptului că plantele nu sunt îngrijite așa cum trebuie. Cu alte cuvinte, susține autorul, prezența insectelor și a bolilor reprezintă diferite deficiențe în materie de minerale, prin urmare, atunci când observăm că  plantele nu merg bine, trebuie să îmbunătățim condițiile de creștere încercând să aflăm ce anume lipsește! 

În încheierea cărții, autorul realizează o adevărată pledoarie pentru practicarea agriculturii organice care, crede el, ne poate asigura tot necesarul de hrană proaspătă și sănătoasă pe tot parcursul anului, trăind în armonie cu natura,  și fără a agresa pământul, plantele și până la urmă, pe noi înșine în niciun fel. Mai mult decât atât, Eliot Coleman ne îndeamnă să ne îmbunătățim relația cu natura, pentru că numai astfel ne vom putea bucura în viitor de sănătate și de  un mediu bun pentru noi și copiii noștri.

Anexele cărții includ cele patru hărți climatice care oferă posibilitatea comparației între factorii climatului de iarnă din diferite regiuni ale SUA; o listă cu efectele diferitelor temperaturi asupra plantelor; o listă cu surse de unde  puteți achiziționa diverse unelte și consumabile; o listă cu furnizori de semințe și soiuri recomandate din America și un tabel cu datele de semănare pentru recoltele de toamnă și de iarnă.

Iar dacă încă sunteți neîncrezători în metodele lui Eliot Coleman, iată mai jos un argument în plus pentru a-i pune în aplicare sfaturile:
 

„Tocmai am terminat de cules primii morcovi, sfecla și ridichile din noua mea «seră rece», din Bedford, New York. Este nespus de plăcut să culegi salată și legume proaspete în miezul iernii, iar eu le cultiv respectând tehnicile lui  Eliot Coleman. Îi sunt devotată lui Eliot de ani întregi, fiind întru totul de acord cu metodele lui de a cultiva iarna, primăvara, vara și toamna legume și fructe gustoase și nutritive, cu un consum minim de combustibili fosili.  Felicitări pentru noul volum de informații utile, practice, raționale și edificatoare.”

— MARTHA STEWART, autoare de bestsellere, editor de reviste, producător și gazdă de emisiuni de televiziune laureate cu premiul Emmy