Grădinarul – producător de legume: Manual de agricultură biologică pe suprafețe mici

Grădinarul – producător de legume: Manual de agricultură biologică pe suprafețe mici/ The Market Gardener: A Successful Grower's Handbook for Small-Scale Organic Farming, semnată de Jean-Martin Fortier, revine într-o ediție revizuită și adăugită, față de versiunea sa originală din 2011.

Această carte se adresează în special celor care practică sau aspiră să practice agricultura ecologică pe suprafețe restrânse – grădinari și mici fermieri care înțeleg că, în contextul actual marcat de scumpirea energiei, schimbările climatice, pierderea biodiversității și adâncirea inegalităților sociale, un nou model agricol nu este doar dorit, ci cu adevărat necesar.

Jean-Martin Fortier pledează pentru o agricultură artizanală, ecologică și comunitară, care poate deveni o soluție viabilă pentru viitorul hranei și al societății. El subliniază că acum este momentul să regândim economia astfel încât să servească interesele oamenilor, dar și să respecte echilibrul fragil al ecosistemelor naturale.

Speranța autorului este ca acest manual să contribuie la apariția unui nou val de tineri agricultori, dornici să cultive legume și să hrănească comunitățile cu alimente sănătoase.

Recomandările lui Jean-Martin Fortier se adresează celor care doresc să trăiască din agricultura ecologică și să devină producători de legume cu normă întreagă. Astfel de proiecte se pot realiza la fel de bine în oraș sau la periferie,  dată fiind suprafața mică necesară unor astfel de grădini.

Jean-Martin Fortier este fondatorul fermei Les Jardins de la Grelinette, o microfermă recunoscută la nivel internațional pentru productivitate și rentabilitate, în ciuda faptului că folosește puțină tehnologie și se bazează pe metode  biologice intensive de cultivare. Jean-Martin are peste un deceniu de experiență în agricultura ecologică la scară mică și a susținut peste cincizeci de ateliere și conferințe în Europa, Canada și Statele Unite, promovând ideea  agriculturii la scară redusă ca o alternativă la stilul de viață actual.

Prima sa carte, „Le Jardinier-Maraîcher”, s-a vândut în peste 15.000 de exemplare în limba franceză, de la lansarea ei, în toamna anului 2012.

„Grădinarul – producător de legume” este un veritabil manual de agricultură ecologică în care veți găsi numeroase sfaturi practice (precise și verificate) despre producerea de legume. Autorul vă arată:

•    Cum să alegeți locul ideal pentru grădină, 

•    Cum să faceți un plan financiar bun, 

•    Cum să instalați grădinile, 

•    Cum să alegeți uneltele, 

•    Cum să pregătiți răsadurile. 

•    Care este importanța plivitului, a depistării și prevenirii bolilor. 

•    Care este importanța muncii asidue și a unei organizări riguroase. 

În cartea de față sunt exemplificate practicile și tehnicile horticole aplicate la ferma Jardins de la Grelinette, pe care Jean-Martin Fortier o administrează împreună cu partenera lui, Maude-Hélène Desroches, în Saint-Armand, în sudul  Quebecului.

Autorul vorbește despre tehnicile moderne de agricultură care pun accentul pe lucratul minim al solului, odată cu creșterea considerabilă a interesului pentru metodele biologice. Tehnici precum acoperirea cu prelate opace și utilizarea  uneltelor ușoare pentru afânarea stratului superficial permit menținerea sănătății solului și reducerea buruienilor fără intervenții agresive. Conceptul de sol ca „substrat viu” câștigă teren, iar Jean-Martin Fortier ne arată cum  schimbul global de idei ne oferă perspective promițătoare pentru dezvoltarea unor practici agricole sustenabile.

Tot în aceste pagini, Fortier ne amintește cât de importantă este biologia solului pentru sănătatea acestuia, subliniind că fertilitatea depinde de starea fizică, biologică și chimică a solului și de organismele vii care îl compun. Spre  deosebire de agricultura convențională, care utilizează îngrășăminte solubile de sinteză, agricultura biologică recunoaște rolul microorganismelor din sol în furnizarea nutrienților necesari plantelor.

În agricultura biologică, fermierul trebuie să sprijine un proces natural de fertilizare prin adăugarea de compost, gunoi de grajd și amendamente organice, fiind conștient însă de faptul că oferirea unui maximum de compost nu este  suficientă. Trebuie folosite și tehnici precum analiza solului și calculele de fertilizare pentru a ajusta dozele de materiale fertilizante în funcție de nevoile specifice ale culturilor. 

Cum să aveți o grădină comercială de legume reușită    

În prima parte a cărții, autorul le oferă celor interesați să devină grădinari producători de legume sfaturi cu privire la investițiile minime pe care trebuie să le facă într-un astfel de proiect. Cei interesați, vor găsi aici lista cu  toate cele necesare demarării unei afaceri în acest domeniu, precum și avantajele demarării unui astfel de proiect:

•    Vânzări garantate;

•    Un plan de producție simplificat;

•    Împărțirea riscurilor;

•    Fidelizarea clienților;

•    Forța unei rețele.

Tot aici, aflăm și strategiile folosite de autor pentru a cere prețuri bune pe legumele sale, dar și criteriile de care trebuie ținut cont pentru alegerea unui teren potrivit pentru a demara o grădină comercială. Iată mai jos doar câteva  dintre ele:

•    Accesul la piață;

•    Suprafața cultivabilă;

•    Calitatea solului;

•    Topografia;

•    Drenarea;

•    Accesul la apă;

•    Infrastructura,

•    Clădirile și diferitele scenarii de avut în vedere în legătură cu acestea;

•    Prezența poluatorului, absența poluantului.

Amenajarea grădinii

În această secțiune, autorul vă oferă o serie de sfaturi în legătură cu modalitățile prin care vă puteți simplifica considerabil munca în grădină printr-o organizare asiduă care să vă ușureze sarcinile de zi cu zi. Sfaturile sale se  referă la:

•    Organizarea punctelor de lucru;

•    Standardizarea punctelor de lucru;

•    Depozitare;

•    Amenajarea unui spațiu de spălare a legumelor;

•    Amplasarea serelor și a tunelurilor;

•    Protecția împotriva căprioarelor

•    Direcția în care trebuie orientată sera pentru o bună captare a luminii în lunile septembrie – martie, 

•    Instalarea unui paravânt;

•    Irigarea terenului.

Lucratul minim al solului și utilaje alternative    

În continuare, autorul vorbește despre lucrările obligatorii pe care trebuie să le efectuați în grădina dvs. comercială și despre uneltele care vă vor ajuta să obțineți cele mai bune rezultate în acest sens:

•    Lucratul în straturi permanente;

•    Motocultorul comercial;

•    Grapa rotativă;

•    Construirea solului;

•    Grelineta;

•    Prelatele și acoperirea solului înaintea culturilor;

•    Elementele unei bune strategii de fertilizare; 

•    Importanța lucratului minim al solului.

Fertilizarea organică

Biologia solului este motorul grădinii voastre. Învățați să-i exploatați întregul potențial studiind-i modul de funcționare.

Acest capitol este dedicat tehnicilor de fertilizare biologică a solului, autorul referindu-se și la necesitatea realizării unei analize atente a solului pentru a-i determina caracteristicile, precum și la importanța calculelor de  fertilizare pentru a ajusta dozele de nutrienți în funcție de nevoile specifice ale diferitelor culturi. Iată mai exact despre ce veți afla mai multe detalii în rândurile ce urmează:

•    Importanța analizelor de sol: Analiza solului vă dă o idee generală, deși imperfectă, despre fertilitatea naturală a solului vostru. De asemenea, ajută la detectarea eventualelor carențe de minerale, care v-ar putea afecta  culturile, și la monitorizarea evoluției solului. 

•    Importanța cunoașterii cerințelor nutritive ale fiecărei legume;

•    Elementele de fertilitate sau, altfel spus, elementele care fac solul fertil: materia organică; pH-ul, azotul, fosforul, potasiul, calciul, oligoelementele;

•    Ce înseamnă un compost bun;

•    De ce să folosiți fertilizatori naturali?    

•    Avantajele rotației culturilor și elaborarea unui plan de rotație;

•    Ce tipuri de îngrășăminte verzi puteți folosi și care sunt culturile de acoperire;

•    Ce înseamnă ecologia solului.

•    8 sfaturi pentru fertilizarea biologică.

Semănarea la interior    

Producerea răsadurilor pentru transplantare aduce multiple avantaje: permite extinderea sezonului de cultură, oferă control asupra germinării și creșterii plantelor fragile, asigură o densitate optimă a răsadurilor și permite lansarea culturilor înainte ca terenul din grădină să fie disponibil. În această secțiune autorul vă oferă sfaturi cu privire la:

•    Tehnicile pentru demararea răsadurilor la interior. Cultivarea răsadurilor în tăvi alveolare;    

•    Importanța substratului de răsadniță;

•    Cum trebuie făcută umplerea tăvilor alveolare cu răsaduri;

•    Ce condiții trebuie să întrunească camera pentru răsaduri;

•    Cum putem crea condiții prielnice pentru răsaduri într-o pepinieră;

•    Încălzirea și ventilarea pepinierei;    

•    Udarea răsadurilor;

•    Repicarea (transferarea plantulelor dintr-o alveolă mică într-una mai mare, pentru a permite răsadurilor care vor rămâne mult timp în tăvile alveolare, roșii, ardei, castraveți, vinete, să beneficieze de spațiu suplimentar pentru rădăcini și de substrat nou, încă bogat, pentru a-și finaliza dezvoltarea.)    

•    Transplantarea în grădini.

Semănarea direct în pământ    

Deși autorul este de părere că într-o grădină comercială de legume este mult mai avantajos să se planteze culturile prin transplantare, el ne vorbește și despre semănarea direct în pământ, conștient fiind că anumite tipuri de legume nu se pretează la transplantare. În această secțiune veți afla mai multe detalii despre:

•    Semănătorile de precizie, care pot ușura procesul de semănare în pământ cu rezultate optime;    

•    Pregătirea pământului care urmează să fie semănat;

•    Luarea de notițe cu privire la modul în care trebuie să se realizeze semănarea pentru a preveni o semănătură care nu are densitatea dorită.

Plivitul    

Buruienile concurează cu legumele pentru apă, nutrienți și spațiu de creștere. Prin urmare, este greșit să credem, așa cum sugerează uneori anumite filozofii de grădinărit „natural”, că este posibil să cultivi legume frumoase lăsând  buruienile să coabiteze cu culturile. De asemenea, este nerealist să ne imaginăm sisteme de grădinărit care nu necesită nicio plivire. Erbicidele biologice, oricât de „naturale” ar fi, nu pot face parte dintr-o abordare ecologică a  producției de legume, deoarece sunt dăunătoare pentru viața din sol. În agricultura biologică, combaterea buruienilor necesită persistență, unelte bune și tehnici de ultimă oră. Plivitul constant este singura modalitate de a reduce  „banca de semințe” prezentă în sol.

Autorul vă oferă sfaturi în această secțiune cu privire la:

•    Folosirea sapelor. Cea mai bună strategie pentru plivirea cu eficacitate a buruienilor din grădină este să le atacați înainte ca acestea să se instaleze;

•    Plivitul prin ocultare. Această tehnică de plivire numită „ocultare” este aplicată la scară largă de producătorii ecologici din Europa, constând în acoperirea solului cu niște prelate care fac ca buruienile să germineze rapid,  fiind ulterior distruse de lipsa luminii.

•    Semănături false. O semănătură falsă constă în pregătirea paturilor de semințe cu câteva săptămâni înainte de data semănatului pentru a face să germineze semințele de buruieni ce se găsesc în primii 5 centimetri de sol. Acestea  din urmă sunt apoi distruse printr-un prășit superficial înainte de plantarea culturii principale.

•    Plivitul prin ardere. Plivitul prin ardere este o tehnică ce constă în eliminarea buruienilor arzându-le cu o torță.

•    Mulciul. Acoperirea pământului din grădină cu paie, frunze, așchii de lemn sau carton este o altă modalitate bună de combatere a buruienilor.

•    O abordare preventivă: se referă la o bună planificare și la gândirea atentă în fiecare etapă a conceperii sistemului de culturi, astfel încât proliferarea buruienilor să fie descurajată din start. 

Insecte dăunătoare și boli

Acoperirea legumelor cu o plasă de protecție este o strategie eficace și ecologică. Spre deosebire de foliile antiîngheț, plasele împotriva insectelor sunt mult mai rezistente și mai durabile și nu au niciun efect termic, ceea ce este de preferat pentru culturile de vară. Așadar, în această secțiune autorul ne oferă sfaturi cu privire la:

•    Depistare. Presupune observarea zilnică a culturilor cu scopul de a pune un diagnostic corect în privința dăunătorilor și bolilor găsite în culturi. 

•    Prevenție. Bolile legumelor pot fi de natură virală, bacteriană sau fungică. Iată lucrurile importante de știut despre ele:

Bolile virale sunt cele mai puțin frecvente. Acest tip de boală se răspândește în principal prin semințe, de unde și importanța achiziționării de semințe de bună calitate.

Bolile bacteriene sunt foarte virulente, de aceea trebuie acționat rapid în cazul lor. Acest tip de boală apare de obicei pe vreme ploioasă și afectarea plantelor se face în general pe grupuri, deoarece bacteriile se răspândesc prin contact. De aceea este necesar să scăpăm de ele prin smulgerea plantelor bolnave din pământ, având grijă ca acestea să nu intre în contact cu alte plante. 

Bolile fungice sunt mai frecvente. Pentru a le evita, prima măsură de precauție pe care trebuie să o luați este să vă asigurați că nu creați leziuni plantelor în timpul recoltării (de la plivire până la tutorare), deoarece ciupercile au nevoie de o poartă de intrare pentru a se manifesta. 

•    Utilizarea „biopesticidelor”. Termenul „bio” atașat celui de pesticid indică faptul că acestea sunt produse de origine naturală (și nu chimică), biodegradabile și care nu poluează solul cu reziduuri toxice. Pot fi remanente (adică acționează timp de câteva zile), selective (atacă o anumită gazdă) sau cu spectru larg (acționează asupra mai multor insecte). În orice caz, sunt toxice și nu trebuie să facem greșeala de a crede că un insecticid nu este dăunător pentru că este autorizat în agricultura biologică.

Prelungirea sezonului    

Când vorbește de prelungirea sezonului, autorul nu se referă la culturile de seră în care se asigură încălzirea culturilor, ci mai degrabă la tehnici și tehnologii simple, economice, care fac posibilă „forțarea” culturilor și protejarea lor de intemperii.

•    Foliile antiîngheț și mini-tunelurile. 

Foliile antiîngheț permit pătrunderea aerului și a apei, acționând în același timp ca o barieră fizică împotriva vântului și a insectelor dăunătoare. Atunci când adăpostesc culturi, foliile antiîngheț cresc temperatura solului, ajutând în același timp la păstrarea umidității solului. Pe scurt, aceste folii fac posibilă recrearea, oriunde în grădină, a unui microclimat comparabil cu cel dintr-un tunel.

•    Tunelurile-omidă. Constituie o altă opțiune foarte interesantă de prelungire a sezonului. Acestea oferă adăpost și căldură culturilor, pe lângă faptul că asigură un mediu ventilat. Ele au avantajul de a fi mobile. Deoarece aceste structuri sunt ușor de montat și demontat, pot fi transportate oriunde în grădină în orice moment al sezonului. 

•    Tunelurile permanente. Sunt structuri permanente fabricate din arcuri semicirculare din oțel, fixate cu buloni și acoperite cu o folie de polietilenă. Spre deosebire de o seră, tunelurile sunt structuri destul de joase, cu o construcție simplă și de cele mai multe ori neîncălzite.

Recoltarea și depozitarea

Recoltarea este o parte a meseriei de agricultor care necesită o anumită pricepere, deoarece prospețimea și conservarea legumelor sunt direct legate de aceasta. Pentru a asigura calitatea unei producții, din grădină și până în farfurie, la momentul recoltării trebuie avute în vedere anumite principii de bază. 

În această secțiune, autorul vă oferă îndrumare cu privire la:

•    Eficacitatea la recoltare. Pentru a accelera recoltarea, cel mai eficient este să vă dezvoltați o tehnică proprie, bazată pe gesturi simple și optimizate. Recoltarea presupune mișcări repetitive, așa că este important să le analizați și să eliminați pașii inutili. Odată ce găsiți metoda potrivită, veți economisi timp prețios. 

•    Ajutor la recoltare. Într-o grădină comercială de legume, ajutoarele sunt adesea reprezentate de angajații sezonieri cu jumătate de normă. Sfatul autorului este că, chiar dacă trebuie scoși bani din buzunar, o mână de lucru experimentată și instruită pentru recoltare este cu mult mai profitabilă. 

•    Camera frigorifică. O cameră frigorifică este un element esențial pentru orice grădinar-producător. Ea răcește rapid recoltele, permite păstrarea lor mai mult timp și le menține proaspete până la livrare, în ciuda căldurii ambientale din camion. Pentru eficiență maximă, contează atât tipul camerei, cât și dimensiunea aleasă.

Planificarea producției    

Planificarea producției este crucială pentru a pune bazele unei grădini comerciale de legume rentabile. De aceea este esențial să înțelegeți clar diferitele etape ale planificării producției care înseamnă să știți ce legume să cultivați, în ce cantitate și când să demarați răsadurile. În această secțiune, autorul vorbește despre:

•    Stabilirea obiectivelor de producție. Prima etapă este să întocmiți bugetul anual. Următoarea etapă este să decideți tipul și cantitatea de legume pe care va trebui să o cultivați pentru a vă îndeplini obiectivele de producție. A treia etapă vizează gruparea tuturor semănăturilor pe categorii, pentru a vă asigura că există suficient spațiu în grădină. Ultima etapă a planificării anuale este urmărirea prin luarea de notițe, care se realizează în timpul sezonului de producție. Putem astfel să luăm în considerare ce a mers prost sau ce ar fi putut fi făcut mai bine. În continuare, autorul ne arată cum se implementează aceste etape la Jardins de la Grelinette, vorbind pe rând despre:

•    Stabilirea producției. 

•    Stabilirea legumelor care vor fi cultivate.

•    Stabilirea paturilor care vor fi alocate unei anumite legume și a momentului la care trebuie făcută semănarea pentru ca recoltarea să aibă loc la data dorită. De asemenea, este foarte important să ținem un calendar cu toate lucrările care trebuie făcute la fiecare cultură și al momentelor în care trebuie efectuate acestea, calendar pe care putem să îl folosim ani la rând, ușurându-ne astfel considerabil munca.    

•    Întocmirea unui plan al parcelelor. Constă în a stabili în prealabil amplasarea exactă a semănăturilor și a unui plan de rotație.    

•    Importanța luării de notițe. Autorul vă oferă în această secțiune un model de foaie de notițe pentru cultura de vinete. Aceasta cuprinde: data la care răsadul a fost demarat, plantat și recoltat, precum și randamentul acestuia. Se notează, de asemenea, numărul de paturi semănate și orice alte observații utile pentru cultura de anul următor.

La finalul cărții, autorul, inspirat de cartea „The Good Life” a soților Scott și Helen Nearing, face o adevărată pledoarie pentru revenirea la un stil de viață simplu și sustenabil, subliniind faptul că, deși agricultura nu este o muncă ușoară, contextul actual este mai favorabil ca oricând celor care doresc să trăiască din agricultura ecologică. Asta pentru că, pe măsură ce resursele devin mai scumpe și agricultura convențională tot mai greu de susținut, agricultura ecologică de mici dimensiuni ar putea deveni norma. Această schimbare este deja în curs, iar autorul privește cu speranță către viitor, încurajând implicarea și recunoscând că agricultura ecologică este un act politic și o formă de rezistență.

P.S: Folosiți anexele de la sfârșitul cărții pentru a vă familiariza cu particularitățile mai multor legume și cu recomandările specifice de îngrijire a acestora.  Anexele se referă în ordine la culturile de: ardei, broccoli, castravete, ceapă, cicoarea, conopida, dovlecel, fasole, gulia, kale și mangold, lăptuci, mazăre mangetout, mesclun, morcov, nap, pepene galben, praz, ridichi, roșii, rucola, sfeclă roșie, spanac, usturoi, vinete, verdețuri asiatice.

Pentru a vă face o idee despre cum arată aceste anexe și cât de utile vă pot fi, vă prezentăm mai jos fișa referitoare la spanac:

„Spanac (chenopodiacee) 

Grădinarii-producători nevoiți să aibă de-a face cu ierni aspre cunosc valoarea spanacului. Nu numai că este o cultură foarte rezistentă la frig (supraviețuiește la -7°C), dar este și o legumă cunoscută și apreciată de toată lumea, spre deosebire de verdețurile asiatice și kale.

Datele noastre de semănare sunt fixate așa încât să producem spanac înainte și după lăptucile de sezon. Chiar dacă cererea pentru această legumă rămâne bună pe tot parcursul verii, este o cultură care reușește greu vara. Când fotoperioada  se intensifică și este cald (din iulie), planta face semințe mult prea devreme. În plus, spanacul, pe care noi îl apreciem, este fraged și dulce, două calități pe care doar frigul i le conferă.

Deși spanacul este o cultură care se plantează de obicei prin semănare directă în pământ, rata de germinare a acestuia este foarte variabilă și preferăm să-l transplantăm. Această operație reprezintă o sarcină suplimentară de lucru, dar randamentele optime pe care le oferă distanțarea perfectă merită efortul. Prima noastră cultură semănată de primăvară este întotdeauna acoperită cu o folie antiîngheț, astfel încât să fie cât mai timpurie posibil.

Ne vindem spanacul la vrac. În momentul recoltării, culegem frunzele mari de la fiecare plantă, în loc să recoltăm întregul buchet. Acest mod de a face lucrurile este mai obositor, dar asigură un randament mai bun per plantă, în ansamblu. Spălăm spanacul doar dacă este nevoie, când este plin de noroi, de exemplu. În acest caz, este important să-l zvântați bine, deoarece trebuie să fie uscat pentru a-l păstra într-o pungă închisă. În astfel de condiții, spanacul la vrac poate fi păstrat cu ușurință mai mult de o săptămână la frigider.

Când vrem să încorporăm spanacul în amestecul nostru de mesclun, tehnica noastră de producție este diferită. Îl plantăm cu semănătoarea Six Row, dar umplând doar un păhărel din două (deci, șase rânduri pe pat). Recoltarea și spălarea urmează același procedeu ca la mesclun. Pentru producția târzie, datele de plantare a răsadurilor trebuie să țină cont de fotoperioada care scade în intensitate toamna. Pe terenul nostru, jumătatea lunii septembrie este data-limită pentru semănat într-un tunel rece, dacă intenționăm să realizăm mai mult de o recoltă înainte de sosirea iernii.

Este imposibil să vinzi spanac la vrac fără a auzi vorbindu-se despre numeroasele cazuri de contaminare cu E. coli. În ceea ce privește acest lucru, trebuie să îi asigurăm pe clienții îngrijorați că spanacul nu este mai predispus să fie infectat cu această bacterie mortală decât orice altă legumă crudă.

SPAȚIERE INTENSIVĂ: 4 rânduri (15 cm) – spațiate la 15 cm pe rând

SOIURI PREFERATE: Space (frunză netedă, semănare de primăvară), Tyee (frunză creață, semănare de toamnă și primăvară)

FERTILIZARE: Cultură puțin pretențioasă 

ZILE ÎN GRĂDINĂ: 30 până la 50 de zile după transplantare, incluzând 2 sau 3 tăieri

NUMĂRUL SEMĂNĂRILOR: 4 (1 aprilie, 25 aprilie, 25 iulie, 5 august)„

Anexa 2 a cărții cuprinde recomandările autorului în materie de furnizori de unelte și materiale (se referă la piața canadiană); Anexa 3 prezintă calendarul rotațiilor diferitelor culturi; în timp ce Anexa 4 reprezintă un glosar care vă va ajuta să înțelegeți mai bine terminologia de specialitate a cărții.